Paris - un oras care merita toti banii

Imi amintesc cand am intrat in clasa a cincea am inceput sa studiez limba franceza. Limba franceza si diverse alte informatii despre Franta - putina geografie, istorie, lucruri specifice.
Intotdeauna mi-am dorit sa ajung in Franta, in special la Paris.
In anul 2016 am reusit sa ajung in Franta, insa doar la Metz. Din pacate timpul si banii nu mi-au permis sa calatoresc mai mult atunci, dar mi-am promis ca intr-o zi voi ajunge din nou si voi vedea orase mai mari si mai frumoase.

Ei bine, acum o luna am reusit sa ajung la Paris. Am stat aproape 5 zile in acest minunat, dar au fost zile pline, in care am mers, am vizitat, am admirat si fotografiat locurile in care asteptam sa ajung inca de acum 12 ani.

Biletul de avion a costat aproximativ 650 lei la WizzAir, fara bagaj de cala, bineinteles.
Mi s-a parut destul de scump avand in vedere faptul ca pentru multe alte destinatii europene se gasesc bilete dus-intors sub 400 lei, dar am spus ca merita ca de... cine stie daca mai ajung.
Oricum am prins o promotie in ziua in care am cumparat biletul asa ca nu am stat prea mult pe ganduri.

Cazarea din fericire mi-a fost asigurata de niste prieteni si m-a ajutat sa economisesc destui bani.

Am avut zborul devreme, la 6 dimineata. Nu mai zburasem la ore asa matinale de cand nu am mai avut curse Bucuresti-Istanbul :)
Intrucat nu am apucat sa dorm in acea noapte am fost tare obosita, iar in avion nu am prea reusit sa stau treaza cu toate ca prinsesem loc la fereastra.

Cand am aterizat pe aeroportul din Beauvais prima reactie a fost legata de vreme - era frig si innorat si batea vantul. Ma gandeam ca poate e ceva de moment fiind dimineata. In Bucuresti erau vreo 20 de grade in noaptea in care am plecat si era destul de placut. Am dat vina si pe oboseala si mi-am zis ca va fi sigur mai bine mai tarziu. Aeroportul este destul de mic, dar cu toate astea cozile erau destul de mari si a durat ceva pana sa putem sa trecem de toate controalele.

Apoi am luat shuttle-ul pana la Porte Maillot, iar timp de 1h30 am dormit din nou.

Ajunsa in Paris, am avut primul contact cu nativii francezi atunci cand a trebuit sa cumpar biletul de metrou. Au fost amabili spre surprinderea mea. De fapt, toti fracezii cu care am interactionat in aceasta calatorie au fost amabili si chiar incercau sa te ajute cu ce informatii puteau ei, indiferent despre ce era vorba - de la baiatul de la supermarket, doamna care m-a lasat sa trec inaintea ei eu avand doar doua produse pe banda, soferul din autobuzul spre Versailles, pana la domnul din tren care m-a ajutat cu bagajul si m-a informat ca datorita grevei nationale circulatia este perturbata.

Au fost zile pline de plimbari minunate in care am vazut multe locuri superbe printre care amintesc Turnul Eiffel cu Place du Trocadero, Arcul de Triumf cu Champs-Elysees, Place de la Concorde, Opera, Le Palais Royal,  Musee du Louvre, Musee D'Orsay, Notre Dame, Fontaine Saint-Michel, Pantheon, Le Jardin du Luxembourg,  Sacre Coeur, Mortmartre, Turnul Montparnasse, Cartierul Latin, Versailles, etc.

Ce mi-a placut cel mai mult?
Tot ce am vazut mi-a placut, iar plimbarile de-a lungul Senei te linistesc intr-un mod aparte.
M-a uimit acest oras intrucat auzisem ca e destul de murdar, mizerie, dar nu am vazut asta. Nu stiu daca am ajuns eu doar in locuri curate sau asa e peste tot, insa ce am vazut a fost ok.

Oamenii sunt prietenosi, au o postura, un aer deosebit, un quelque chose.
Mancarea este buna, servirea ok si ea, ba chiar incearca sa faca glume si complimente incat sa te simti bine.

Infrastructura si transportul in comun sunt foarte ok si ele, numai sa nu va nimeriti in zilele cu greva ca ajungeti cine stie pe unde precum am facut eu incercand sa ajung la Notre-Dame, iar daca sunteti cu masina evitati orele de varf in special seara intre 17-20.

Per total a fost o experienta superba, pe care as fi bucuroasa sa o repet. Parisul m-a surprins pozitiv dupa ce acum 5 ani Berlinul m-a cam dezamagit.

Mykonos - insula nebuna a Greciei

Dupa cum bine stiu prietenii si apropiatii mei, am o pasiune aparte pentru Grecia.

Obisnuiesc sa calatoresc aici ori de cate ori am ocazia fiindca este locul unde simt ca ma regasesc, un loc pe care il pot numi aproape "acasa".

De ceva timp tot studiez insulele grecesti si imi doream sa vizitez Mykonos.

Toti prietenii mei greci m-au sfatuit sa imi iau gandul de la aceasta destinatie intucat este mult prea scumpa. Am avut o tentativa sa merg in septembrie 2016 dar a esuat. Si asa a trecut timpul dar obsesia mea a ramas vie.

In luna mai, fiind in plina sesiune, am luat o pauza de la studiu si impreuna cu o prietena am fost sa vedem un ansamblu grecesc dansand. A fost minunat sa intru din nou in acea atmosfera greceasca de care mi-a fost dor. Apoi ne-am oprit sa mancam un gyros la un restaurant grecesc. Stand acolo, am observat un tablou cu o imagine din Mykonos. Mi-am zis inca o data ca trebuie sa ajung acolo.

Zilele urmatoare vorbeam cu un prieten din Atena si ii spuneam ca vreau sa vin in Grecia dar nu stiu daca in luna iunie sau august. Raspunsul lui a fost rapid si scurt "iunie". Si asa a inceput cautarea. M-am interesat de bilete de avion si cazare, apoi am studiat zeci de pagini de pe internet cu articole despre aceasta insula. Am aflat ca i se spune "Capri de Grecia" ori "Ibiza greceasca".

Va voi impartasi cateva informatii utile celor care aveti de gand sa vizitati aceasta insula minunata, asa cum le-am trait eu.

Cazarea

Majoritatea turistilor aleg sa stea in capitala insulei, Mikonos (Chora) pentru a fi aproape de acele atractii turistice bine cunoscute pe internet. Eu nu am procedat asa intrucat cazarea este foarte scumpa in centru. Am ales sa stau la 17 min de mers pe jos iar diferenta de bani a fost uriasa. Am inchiriat o camera intr-o vila si am tinut neaparat sa aiba baie privata si bucatarie. Preturile restaurantelor sunt si ele destul de piperate incat nu mi-am permis sa mananc in oras in fiecare zi. Transferul de la port/aeroport este gratuit de obicei dar multi incearca sa profite si de pe urma acestui serviciu cerand astfel aproximativ 15-20 EUR.

Transportul

Insula nu este mare motiv pentru care merita sa calatoriti cat mai mult, sa o descoperiti.

Cel mai bine este sa inchiriati o masina ori un scooter.

In cazul in care nu aveti permis, ca mine, puteti lua autobuzele locale. Aveti grija la program si la preturi incat si aici puteti fi pacaliti.

Plajele

Una din frumusetile insulei este reprezentata de plaje.

Acestea sunt de toate pentru toate tipurile de oameni - plaje amenajate, populate, secrete, de petreceri, de familii, cu nisip ori pietre.

1. Agios Sostis

Aceasta este plaja mea preferata. Este situata in nordul insulei, in apropiere de Panormos Beach.

Nu sunt autobuze pana acolo. Plaja nu este amenajata. Fiecare isi aduce prosopul si se intinde pe nisip. Nu este foarte populata si nu are magazine in apropiere. Este plaja cu nisip foarte fin, marea are niste culori extraordinare, iar peisajul este superb. In apa se gasesc si pietre mai mari in anumite zone.

2. Elia Beach

Citisem multe despre aceasta plaja, printre care faptul ca este una din plajele preferate pentru comunitatea gay. Nu mi s-a parut insa ca vad mai multe cupluri de acest tip aici fata de alte plaje, este la fel ca in alte parti.

Nisipul este fin, marea cu niste culori minunate, muzica pe plaja, cateva restaurante, atmosfera prietenoasa si tineri in principiu.

3. Kapari

Nu sunt autobuze care ajung aici, fiind o plaja micuta si draguta, populara in randul localnicilor. Acestia prefera aceasta plaja deoarece nu este cunoscuta de turisti, este neamenajata, cu nisip fin, marea are niste culori minunate si este mai calda fiind intr-un golf.

4. Ornos

O plaja frumoasa, usor accesibila din Chora cu autobuze din 30 in 30 de minute. Sunt restaurante si marketuri in apropiere, dar si alte plaje precum Fokos (cunoscuta pentru sporturi de apa).

5. Paraga

Paraga este o plaja celebra, frumoasa, dar mai scumpa fata de altele. Aici intalniti si celebritati ori localuri de fita. De retinut faptul ca doar unde este plaja amenajata cu sezlonguri intrarea in mare se face pe nisip fin. In zona libera pentru prosoape de plaja sunt pietre, bolovani, stanci, astfel incat intrarea in mare este mai anevoioasa.

6. Kalafatis

Aceasta este o plaja intinsa, aproape de Kalo Livadi, o plaja cunoscuta pentru sporturi de apa, vant mult, atat nisip cat si pietricele. Apa este ok, curata si frumoasa. De aici se organizeaza niste croaziere spre "Blue Caves".

In afara de plajele mentionate mai sus sunt tot felul de alte plaje mai cunoscute sau nu, mai scumpe sau mai ieftine, de tineret sau familii.

Recomandat este sa nu stati in timpul amiezei la plaja intrucat caldura in combinatie cu vantul produc arsuri puternice.

Preturile la autobuze difera, ca de exemplu 1,3 EUR Chora-Ornos, 2,3 EUR Chora-Kalafatis, 2,6 EUR Chora-Elia.

Viata de noapte

Mykonos este o insula nebuna, da!

Majoritatea turistilor vin aici cu multe mii de euro in general si cheltuie banii fara sa se uite.

Dupa cum si-a luat deja numele de insula scumpa, localnicii profita de acest lucru si pun preturi pe masura.

In general nu trebuie sa platiti intrare la majoritatea cluburilor, dar preturile bauturilor sunt mari - incepand de la 10 EUR o bere in localurile mai ieftine. Cocktailurile, vinurile ori bauturile spirtuase pot costa foaaaarteee mult in Little Venice or localuri ca SantAnna din Paraga Beach (aici meniul poate soca atunci cand o sticla de vin are multe zero-uri).

Cavo Paradiso este un loc unde vin tot felul de dj celebri, iar de cele mai multe ori intrarea costa 60 EUR.

Muzica in general este de tip bumtzi bumtzi in Mykonos, dar gasiti si localuri cu muzica greceasca live sau nu, muzica latino, internationala.

Chora

Capitala insulei este cea care atrage turistii cu adevarat, cea de care eu m-am indragostit.

Adoram plimbarile pe acele strazi tipice care toate par la fel, dar care fiecare are ceva aparte.

Little Venice cu barurile ei de la malul marii unde poti urmari frumosul apus, morile de vant reprezentative, biserica Panagia Paraportiani, magazinele de inghetata, privelistea de pe deal a tuturor cladirilor albe din oras, vechiul port si toate celelalte motive care m-au facut sa ma reintorc pe aceasta insula.

Kulturhaus

Am simtit nevoia sa scriu aceasta postare despre Kulturhaus intrucat aseara am fost acolo cu niste prieteni pentru prima oara de cand s-a redeschis.

**************************************

Cand am intrat in anul I de facultate nu stiam multe despre Bucuresti ori despre viata de noapte de aici. Stiam ca e distractie, dar nu venisem niciodata special pentru o petrecere cum mai faceau alti cunoscuti. Unul din cluburile despre care auzisem de multe ori era Kulturhaus drept pentru care atunci cand am iesit prima data am vrut sa fie aici.

Era sambata seara si ma aflam pe Lipscani cu niste prieteni din Bucuresti, la un pahar de vorba. La un moment dat am inceput sa ne intrebam unde mergem dupa. Eu nici nu am stat pe ganduri si am zis "in Kultur, vreau sa vad Kulturhaus". Prietenii mei au zambit, iar unul din ei a spus ca mergem si stam putin incat sa vad cum e, apoi schimbam locatia. Si a mai mentionat ceva de incaltaminte si tinuta adecvata. Nu am inteles ce a vrut sa spuna. Lor nu le placea Kulturhaus si nu intelegeam de ce. Eu auzisem numai lucruri bune despre acest local.

Eram entuziasmata. In sfarsit urma sa ajung si eu in Kulturhaus.

Ne-am lasat geaca la garderoba si ne-am indreptat spre bar. Mi-au facut turul localului, mi-au explicat cum e atmosfera la etaj/subsol. Ma simteam bine. Nu am stat foarte mult intrucat prietenii mei voiau sa mearga altundeva dar am zis ca ma voi intoarce curand.

In primul an de facultate am fost in multe cluburi din Bucuresti. Am vrut sa vad ce inseamna cu adevarat viata din capitala, nu doar pe timpul zilei. Am fost in cluburi lejere, cluburi sofisticate, de fite. Am vrut sa le cunosc pe toate. Dar m-am intors mereu in Kulturhaus. Veneam aici atunci cand voiam sa ies din casa cu prietenii pur si simplu sa beau ceva, sa dansez si sa ma distrez. Imi placea ca aici nu trebuia sa ma aranjez prea mult. Era de ajuns sa imi pun un tricou, blugi si tenisi. Totul tinea de atmosfera, nu de cum arati. Veneam cu colegi de la facultate, prieteni sau erasmusi. Imi placea ca indiferent daca am stabilit sa ma vad cu cineva sau nu oricand as fi venit gaseam niste prieteni aici. Era unul din locurile acelea in care te simti bine cu adevarat in Bucuresti.

Bineinteles ca parerile erau impartite ceea ce era de asteptat. Opiniile oamenilor sunt diferite, nu au cum sa agreeze toti acest local. Se spunea ca e prea aglomerat, ca bautura e ieftina si din cauza asta lumea nu tine cont cat bea si vezi mereu persoane vomitand, ca e plin de liceeni si minori, ca sunt denaturati, etc. Ok, aveti dreptate, Dar fiecare local are parti bune si parti rele. Iar atata timp cat noi cei care venim deseori aici ne simtim bine asta e ceea ce conteaza. Cui nu ii place sa nu vina.

La un moment dat au adus niste schimbari. Au renovat si au introdus ideea de jetoane. Preturile au urcat cu 1-2 lei si nu toti au fost multumiti de aceste schimbari. Chiar si asa, am continuat sa mergem in Kultur, atmosfera fiind aceiasi.

Din pacate dupa intamplare din Colectiv s-au inchis multe cluburi din Bucuresti. Erau acele locuri in care vii cu placere, in care te distrezi fara sa cheltuiesti prea multi bani, in care muzica si prietenii sunt alaturi de tine. Asadar cluburi ca Expirat si Kulturhaus s-au inchis. Pot spune ca am suferit putin. Toata lumea intreba cand vor deschide, ce modificari ii vor aduce, etc. Termenele s-au tot amanat, lumea s-a reorientat spre alte cluburi. Nu era la fel. Cluburile din Centrul Vechi sunt altfel, persoanele sunt altfel. Eu cand ies in Centrul Vechi simt nevoia sa ma aranjez putin, sa imi iau niste haine mai dragute si fara tocuri nu prea merge. Am ales sa nu mai ies o perioada din cauza celor intamplate, dar si pentru ca nu aveam dispozitia necesara sa ma dichisesc inde-ajuns. 

Timpul a trecut si in sfarsit Kultur s-a redeschis. Eram sigura ca va fi foarte multa lume la inceput si am hotarat sa nu ma duc inca. Apoi a venit sesiunea si weekendurile imi erau ocupate cu invatat. Dar imediat ce am scapat am stabilit cu niste prieteni sa mergem :)

Este diferit... nu mai e acel Kultur pe care il frecventam in anii de la licenta. 

Intai de toate garderoba este intr-o incapere afara. Trebuie intai sa intri in club, sa iei bratara, apoi sa iesi, sa mergi in acea incapere si sa lasi haina. 1 jeton = 3 lei. Dar daca inainte o bere era 4 lei, apoi 1 jeton (5 lei), acum costa 3 jetoane. Muzica este alta si ea, mult mai tehno. La etaj nu se mai danseaza, e doar lounge. Toata lumea sta la subsol acum. Inainte era fain pentru ca sus era ceva, iar jos altceva. Alegeai unde vrei sa stai. Acum nu mai e atmosfera aia de Vama Veche. Au disparut si acele canapele rosii, a disparut tot. Nici persoanele nu mai sunt aceleasi. Cand am vrut sa plec am ajuns la usa si scria "iesire de urgenta". M-am uitat nedumerita, apoi am intrebat pe cineva cum se iese si mi-au spus ca s-a schimbat si trebuie sa cobori si sa o iei pe alte scari. 

Am ramas dezamagita. Nu stiu daca ma voi reintoarce. 

Restanta prin absenta

Astazi am facut ceva ce nu ma gandeam ca voi face cat sunt studenta. 

Am avut un examen oral la o materie care mie imi place tare mult. Dar nu m-am simtit inde-ajuns de pregatita pentru a lua o nota buna. M-am dus la facultate cu dubii, iar cand am ajuns acolo am inceput sa ma panichez. Pur si simplu am simtit ca nu e in regula daca pasesc in acea clasa. Nu am putut renunta la orgoliul meu, la mandria mea, asadar am luat decizia de a nu sustine examenul. Am coborat si m-am asezat pe o canapea. Ma uitam la ceas si la cursuri. Imi treceau un milion de idei prin cap. Stiam ca pot veni in toamna la marire daca nu imi va placea nota pe care o iau, dar in acelasi timp ma intrebam cum m-as simti daca as lua examenul dar cu o nota mica? Ce senzatie as avea daca as stii ca aceasta materie care mie imi place atat de mult, pe care vreau sa o urmez in viitoarea mea profesie, ma va demotiva si va impune o bariera in calea mea si a carierei mele? Daca discutia cu profesorul ma va face sa imi pierd curajul si sa nu vreau sa ma umilesc de asa natura incat sa vin la marire? Cum il voi putea privi in ochi, cum ii voi putea cere sa imi dea o nota buna daca iau 5 - 6?

Am considerat ca nu e timpul potrivit si ca data urmatoare as putea arata ca eu pot si vreau nota mare, fara sa stiu ca am incercat si am dat-o in bara. 

Am ales sa am o restanta prin absenta. 

A fost o alegere inteleapta sau nu? Vom afla in septembrie.

Stiu ca atunci cand imi propun ceva reusesc, dar trebuie sa imi gasesc timp si acea motivatie. Aceste lucruri mi-au lipsit de data asta. Data viitoare va fi mult mai bine zic eu.

3 ani de ASE

Acum 3 ani treceam prin emotiile admiterii la facultate. Terminasem liceul, luasem bacul cu brio si asteptam sa aflu incotro ma indrept. Am avut mai multe optiuni privind alegerea unei universitati. Printre ele se numarau: limbi straine la UniBuc (greaca-rusa) si REI la ASE (Economie si Afaceri Internationale). Am fost nevoita sa aleg intre cele doua. La limbi straine am intrat pe locuri de olimpici datorita premiilor de la olimpiada de limba neogreaca dobandite de-a lungul anilor, iar la ASE am intrat la buget cu examen de admitere. Ambele imi suradeau dar nu puteam urma decat o facultate. Mi-a fost greu sa aleg, nu as fi vrut sa renunt la niciuna din cele doua. Am mers mai departe cu ASE. 

Timp de 3 ani am facut materii ca finante, contabilitate, negociere in afaceri, toce, transporturi internationale, management, marketing, microeconomie, macroeconomie, matematica, etica, comert international, politici comerciale, engleza, franceza, etc. Pot spune ca nu a fost o facultate grea, dar nici usoara. In general nu stateam mai mult de 6 ore pe zi la facultate, iar o zi din saptamana era libera. Noi am avut ghinionul ca ziua noastra libera in anul I sa fie marti, iar in anul II miercuri. Si ca sa fie treaba treaba sportul il aveam exact in ziua libera. In anul III am avut mai mult noroc, ziua libera fiind vineri. 

Au fost 3 ani plini. Am avut parte de momente frumoase, momente emotionante, momente mai putin vesele. Am avut si eu la randul meu restante, ca de... se spune ca nu esti student daca nu ai restante. "N-ai restanta, n-ai prestanta". Am reusit sa le iau cu bine pe toate si sa intru in licenta. 

Legat de lucrarea de licenta as putea povesti pe scurt ce si cum. In primavara anului 2015 (ultimul semestru din anul II) mi-am dat seama ca ar fi cazul sa imi aleg un profesor coordonator, cat si o tema orientativa. Stiam domeniul si mi-am ales si persoana care sa imi conduca lucrarea. M-am grabit sa ii trimit un e-mail. Am fost acceptata. M-am apucat in semestrul al 2-lea din anul 3 sa strang informatiile necesare si sa o redactez. Au fost multe zile si nopti de munca, ore peste ore de cautari in toate bibliotecile posibile, ore peste ore petrecute facand traduceri din engleza, franceza ori chiar spaniola sau italiana.

Intotdeauna am fost persoana care acorda mult timp unui proiect in general, iar acum era vorba de cel mai important "proiect" din studentie. 

Termenul limita de predare al lucrarii a fost undeva la sfarsit de iunie 2016. M-am incadrat aproape la limita. Intotdeauna cand reciteam lucrarea parca i-as fi mai adus o modificare, o imbunatatire. 

Sustinerea a avut loc pe 21 iulie. Ar fi multe de zis aici dar ma voi rezuma la faptul ca cel mai important e sa ai noroc, sa fi placut de comisie si indiferent daca ai facut tu sau nu lucrarea, trebuie sa ai cultura generala si logica pentru a raspunde la intrebarile membrilor comisiei. 

Si s-a dus. Cei 3 ani s-au scurs. De ce imi va fi cel mai dor? De colegi, de cursurile pe care nu le faceam si ne petreceam ora la cafenea cu gasca, de viata de camin, de cantina de la Moxa, de asociatiile studentesti, de cupoanele de tren, de reducerile care mi se aplicau fiindca eram studenta, de acei profesori care faceau niste glume la locul lor si cu care puteai vorbi deschis despre diverse, de zilele alea in care mergeam cu o ora mai devreme la facultate pentru ca aveam test/examen si trebuia sa prind loc strategic. 

Insa cu siguranta nu imi va fi dor sa platesc alte si alte taxe ASE-ului, ori sa stau la n cozi pentru mai stiu si eu ce document, sa pierd timp asteptand un profesor care nu binevoieste sa ajunga si nu se deranjeaza sa anunte macar, sa am restanta la o materie in timp ce un coleg cu aceleasi raspunsuri are nota 8 sau 9 ori sa dau refresh de 100 de ori pe minut paginii personale sperand ca se va incarca si imi voi putea afla nota la examen. 

Acesti 3 ani s-au terminat cu o festivitate de absolvire la care cu greu m-am abtinut sa nu plang si cu un bal minunat. A fost frumos, dar tot ce e frumos se termina repede. Ce mi-a placut cel mai mult din acesti 3 ani? Relatia pe care am avut-o cu anumiti colegi de grupa, de serie, de an, etc. Am reusit sa legam prietenii frumoasa si sper ca atunci cand ne vom reintalni peste ani sa ne amintim cu zambetul pe buze de tot ce am trait impreuna. 

P.S. In caz ca va intrebati daca am dat sau nu la master, raspunsul este da, am aplicat la SNSPA la RIIE si am intrat la buget. 

2 luni in Polonia

Salutare! :)

M-am hotarat sa scriu aceasta postare deoarece am cam lipsit din peisaj si mi s-au intamplat destule lucruri in timpul asta.
Imediat dupa ce am luat vacanta am hotarat sa plec. Am zis ca e timpul sa ma recreez dupa primul meu an de facultate. Timp de aproape 2 luni am locuit in Polonia. Cand am decis sa fac acest pas am considerat ca am nevoie de o schimbare. Voiam ceva nou, un taram nestrabatut de mine pana atunci. Si asa a fost. Am ajuns in orasul Szczecin, capitala voievodatului Pomerania de Vest/Occidentala. Situat in nord-vestul tarii, pe malurile raului Odra, la aproximativ 100 km de Marea Baltica si 152 km de Berlin (Germania), se poate mandri cu o istorie fascinanta datorita razboaielor purtate si amplasarii sale intre Germania si foste tari URSS.
Ce am facut atata timp? Am cunoscut, am invatat, am lucrat, am imbunatatit, am trait experiente frumoase.
Impreuna cu alti 9 voluntari din 5 tari europene am locuit intr-un camin studentesc. Am invatat sa punem totul in comun, sa impartim, sa ne ajutam, sa dam totul pentru a petrece timp de calitate.

Care au fost gandurile cu care am plecat? Va fi frig. Polonezii beau mult. Sunt persoane reci, inchise, dure, serioase, nu zambesc. Voi fi langa mare. Szczecin e un oras mic. Nici macar nu stiu sa ii pronunt numele. Cum poate un cuvand avea atatea consoane consecutive S..z..c..z..ecin?? Imi va fi greu cu limba poloneza pe care nu am abordat-o pana acum, dar speram sa semene cu limba rusa.

Care au fost primele impresii? Vremea nu a fost asa cum ma asteptam. Cel putin nu in primele saptamani. Era foarte cald. Da, polonezii beau mult, nu este doar un stereotip. Aici gasesti tot felul de bauturi, in special toate aromele posibile de vodka. Szczecin nu e chiar asa aproape de mare, iar locuitorii merg la lac atunci cand vor plaja. Arata la fel: au plaja cu nisip fin, lacul, terenuri de volei, etc., singura diferenta fiind ca trebuie sa platesti intrare, fiind cu mult mai putin ca intrarea la o piscina de fapt. M-am convins ca Szczecin nu este un oras mic. Poloneza este o limba grea, mai grea decat rusa, dar are cuvinte asemenatoare cu aceasta si chiar cu limba romana. Atentie!!! Polonezii nu prea au turisti si straini, iar ei nu prea vorbesc limba engleza. Doar cei mai tineri o cunosc. Dar, daca aveti cunostinte de limba rusa ori germana va veti descurca relativ usor. Au un transport in comun minunat. Mereu sunt in grafic si nu intarzie. Ba chiar ajung mai devreme uneori. Polonezii zambesc mereu, sunt calmi, se enerveaza foarte rar. Singurele persoane dezagreabile sunt soferii de autobuze/tramvaie, care se intampla sa iti inchida usa in nas atunci cand vad ca te grabesti, dar ei doar respecta graficul. Preturile sunt destul de bune in comparatie cu Romania. Zlotul polonez este doar cu putin mai mare decat leul romanesc, astfel incat avem aproximativ 4,16 zt = 1 eur = 4,40 RON.

Lucrand cu atatia copii polonezi si nu numai am inceput sa stiu ce le place, cum trebuie sa ma port cu ei, cum sa ma apropi de ei mai usor, cum sa ii fac fericiti.

Am lucrat cu spor si dragoste. Am facut ce imi place. Nu contau orele pe care le petreceam gandind activitati pentru zilele urmatoare, fiindca la sfarsitul acestora ii vedeam zambind si asta imi era de-ajuns. Am reusit sa aduc veselie pe chipul unor omuleti. Unii dintre ei aveau si probleme in familie, astfel incat aceste cateva ore pentru ei au fost o bucatica de rai.

Atunci cand terminam proiectul cu cate o grupa de copii treceam prin niste momente dificile, deoarece era foarte emotionanta situatia. Plangeau spunandu-ne ca au avut parte de cea mai frumoasa vara datorita noua. Automat mi-au cazut si mie niste lacrimi. Au fost lacrimi de fericire, pentru ca m-am simtit impacata. In acele momente am simtit ca scopul meu in Polonia, in acest proiect a fost atins.

Am socializat, m-am plimbat, am vizitat, am calatorit.
Am avut sansa de a petrece cateva zile in capitala Germaniei, Berlin. Am participat la cursuri de limba poloneza. Am invatat sa dansez Krakoviac.

De acum privesc cu alti ochi Polonia si polonezii, iar cand aud ceva ce are legatura cu ei tresar si zambesc usor.

In doar doua luni m-am imbogatit extrem de mult spiritual si m-am relaxat mai bine decat as fi facut-o intr-o simpla vacanta. Am creat prietenii de-o viata si m-am intors acasa melancolica fiindca s-a terminat. A fost o experienta grozava pe care as recomanda-o oricui.

Primul an al studentiei

"Tu poti sa zambesti, poti sa iubesti, BUCURESTI!"

Cum a fost primul an al studentiei pentru mine? Incredibil. Stai putin, deja s-a terminat? Ce repede a trecut timpul!

Anul trecut pe vremea asta eram in probele bacalaureatului. Acum ma uit usor nostalgica la stirile de la TV, la vechile manuale, caiete si ma intreb cand am ajuns aici?

9 luni de facultate. 9 luni in care am trait in Bucuresti. 

Aparent e usor fiind ca Bucuresti-ul este la doar 80 de km de Targoviste, orasul meu natal. L-am vizitat de atatea ori, dar prea putine au fost datile cand a trebuit sa ma descurc singura in aceasta metropola. Inainte imi parea doar un oras mare si frumos. Cand am intrat la liceu ma speria ingrozitor acest oras si tot ce tinea de el, intrucat vedeam numai aglomeratie, nebunie. Preferam un oras in care sa nu ma pierd, caruia sa pot sa ii fac fata, dupa cum spuneam eu atunci. Pe parcursul celor 4 ani de liceu insa mi-am schimbat principiile, iar una din ambitiile mele a devenit admiterea la una din facultatile grele si cunoscute ale acestei tari. Am hotarat ca vreau sa dau la Bucuresti. Ce a urmat? A urmat un an in care am vazut ce inseamna sa fii student cu adevarat. Au fost dati cand am stat plecata de acasa aproape doua luni, cand vorbeam rar la telefon cu familia, cand ma concentram pe ceea ce aveam de facut. 

Am invatat ce inseamna cu adevarat sa ai o suma de bani si sa iti gestionezi singur cheltuielile. 

A fost nevoie sa iau decizii singura, repede, fara sa ii mai cer sfatul mamei. 

Am invatat ce inseamna un interviu. 

Am vazut ce inseamna sa locuiesti intr-un camin studentesc. M-am obisnuit sa impart camera cu inca trei fete total necunoscute. Ne-am certat, am trecut cu vederea multe lucruri, am invatat una de la alta, am reusit sa ne intelegem si sa comunicam.
Am trecut prin emotiile examenelor de la facultate, am trait un soc atunci cand am aflat ca am o restanta, dar am vazut ca si aceasta se poate lua cu nota 10.
Ratb-ul si metroul au devenit prietenii mei in zilele cand trebuia sa alerg prin toate colturile capitalei de la camin-facultate-gara-internship-practica-repetitii-cumparaturi etc.
Am cunoscut oameni noi. Am intarit prieteniile cu amicii mai vechi.
Am vazut ce inseamna sa dai peste persoane amabile, dar si peste altele care incearca numai sa iti puna bete in roate.
Am invatat, am voluntariat, am lucrat, m-am distrat, am avut parte de un an plin.
Daca regret ceva? Nu. Orice intamplare neplacuta este o experienta.
Ma simt mult mai matura, mai responsabila, mai echilibrata acum.
Am ajuns sa iubesc acest oras minunat care ma transforma treptat in adult.
De multe ori cand ma grabeam la cursuri ori cand ma plimbam pur si simplu pe strazi ma gandeam cat de norocoasa sunt ca ma aflu aici. Nu imi pare rau ca am ales Bucuresti-ul. Este un oras incantator, plin de istorie, de evenimente, de oportunitati, in care intotdeauna gasesti ceva de facut.
Daca la inceput parca imi venea sa plang fiindca simteam ca este greu sa ma acomodez si am avut parte de unele dezamagiri, acum lacrimile ar fi atat de bucurie, cat si de tristete, deoarece a fost un an extraordinar, in care am strans multe amintiri. Da, din pacate, m-am intors acasa. E vacanta. E timpul sa iau o pauza si sa ma bucur de Targovistea mea medievala.

"Bucuresti, Bucuresti, te iubesc si sper ca si tu ma iubesti!"


Click ------>  Bucuresti - metropola a sufletului

https://www.youtube.com/watch?v=04HGJ3fVQ2w