miercuri, 2 iulie 2014

Primul an al studentiei

"Tu poti sa zambesti, poti sa iubesti, BUCURESTI!"

Cum a fost primul an al studentiei pentru mine? Incredibil. Stai putin, deja s-a terminat? Ce repede a trecut timpul!
Anul trecut pe vremea asta eram in probele bacalaureatului. Acum ma uit usor nostalgica la stirile de la TV, la vechile manuale, caiete si ma intreb cand am ajuns aici?
9 luni de facultate. 9 luni in care am trait in Bucuresti. 
Aparent e usor fiind ca Bucuresti-ul este la doar 80 de km de Targoviste, orasul meu natal. L-am vizitat de atatea ori, dar prea putine au fost datile cand a trebuit sa ma descurc singura in aceasta metropola. Inainte imi parea doar un oras mare si frumos. Cand am intrat la liceu ma speria ingrozitor acest oras si tot ce tinea de el, intrucat vedeam numai aglomeratie, nebunie. Preferam un oras in care sa nu ma pierd, caruia sa pot sa ii fac fata, dupa cum spuneam eu atunci. Pe parcursul celor 4 ani de liceu insa mi-am schimbat principiile, iar una din ambitiile mele a devenit admiterea la una din facultatile grele si cunoscute ale acestei tari. Am hotarat ca vreau sa dau la Bucuresti. Ce a urmat? A urmat un an in care am vazut ce inseamna sa fii student cu adevarat. Au fost dati cand am stat plecata de acasa aproape doua luni, cand vorbeam rar la telefon cu familia, cand ma concentram pe ceea ce aveam de facut. 
Am invatat ce inseamna cu adevarat sa ai o suma de bani si sa iti gestionezi singur cheltuielile. 
A fost nevoie sa iau decizii singura, repede, fara sa ii mai cer sfatul mamei. 
Am invatat ce inseamna un interviu. 
Am vazut ce inseamna sa locuiesti intr-un camin studentesc. M-am obisnuit sa impart camera cu inca trei fete total necunoscute. Ne-am certat, am trecut cu vederea multe lucruri, am invatat una de la alta, am reusit sa ne intelegem si sa comunicam.
Am trecut prin emotiile examenelor de la facultate, am trait un soc atunci cand am aflat ca am o restanta, dar am vazut ca si aceasta se poate lua cu nota 10.
Ratb-ul si metroul au devenit prietenii mei in zilele cand trebuia sa alerg prin toate colturile capitalei de la camin-facultate-gara-internship-practica-repetitii-cumparaturi etc.
Am cunoscut oameni noi. Am intarit prieteniile cu amicii mai vechi.
Am vazut ce inseamna sa dai peste persoane amabile, dar si peste altele care incearca numai sa iti puna bete in roate.
Am invatat, am voluntariat, am lucrat, m-am distrat, am avut parte de un an plin.
Daca regret ceva? Nu. Orice intamplare neplacuta este o experienta.
Ma simt mult mai matura, mai responsabila, mai echilibrata acum.
Am ajuns sa iubesc acest oras minunat care ma transforma treptat in adult.
De multe ori cand ma grabeam la cursuri ori cand ma plimbam pur si simplu pe strazi ma gandeam cat de norocoasa sunt ca ma aflu aici. Nu imi pare rau ca am ales Bucuresti-ul. Este un oras incantator, plin de istorie, de evenimente, de oportunitati, in care intotdeauna gasesti ceva de facut.
Daca la inceput parca imi venea sa plang fiindca simteam ca este greu sa ma acomodez si am avut parte de unele dezamagiri, acum lacrimile ar fi atat de bucurie, cat si de tristete, deoarece a fost un an extraordinar, in care am strans multe amintiri. Da, din pacate, m-am intors acasa. E vacanta. E timpul sa iau o pauza si sa ma bucur de Targovistea mea medievala.

"Bucuresti, Bucuresti, te iubesc si sper ca si tu ma iubesti!"


Click ------>  Bucuresti - metropola a sufletului

https://www.youtube.com/watch?v=04HGJ3fVQ2w

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu