Acum 3 ani treceam prin emotiile admiterii la facultate. Terminasem liceul, luasem bacul cu brio si asteptam sa aflu incotro ma indrept. Am avut mai multe optiuni privind alegerea unei universitati. Printre ele se numarau: limbi straine la UniBuc (greaca-rusa) si REI la ASE (Economie si Afaceri Internationale). Am fost nevoita sa aleg intre cele doua. La limbi straine am intrat pe locuri de olimpici datorita premiilor de la olimpiada de limba neogreaca dobandite de-a lungul anilor, iar la ASE am intrat la buget cu examen de admitere. Ambele imi suradeau dar nu puteam urma decat o facultate. Mi-a fost greu sa aleg, nu as fi vrut sa renunt la niciuna din cele doua. Am mers mai departe cu ASE.
Timp de 3 ani am facut materii ca finante, contabilitate, negociere in afaceri, toce, transporturi internationale, management, marketing, microeconomie, macroeconomie, matematica, etica, comert international, politici comerciale, engleza, franceza, etc. Pot spune ca nu a fost o facultate grea, dar nici usoara. In general nu stateam mai mult de 6 ore pe zi la facultate, iar o zi din saptamana era libera. Noi am avut ghinionul ca ziua noastra libera in anul I sa fie marti, iar in anul II miercuri. Si ca sa fie treaba treaba sportul il aveam exact in ziua libera. In anul III am avut mai mult noroc, ziua libera fiind vineri.
Au fost 3 ani plini. Am avut parte de momente frumoase, momente emotionante, momente mai putin vesele. Am avut si eu la randul meu restante, ca de... se spune ca nu esti student daca nu ai restante. "N-ai restanta, n-ai prestanta". Am reusit sa le iau cu bine pe toate si sa intru in licenta.
Legat de lucrarea de licenta as putea povesti pe scurt ce si cum. In primavara anului 2015 (ultimul semestru din anul II) mi-am dat seama ca ar fi cazul sa imi aleg un profesor coordonator, cat si o tema orientativa. Stiam domeniul si mi-am ales si persoana care sa imi conduca lucrarea. M-am grabit sa ii trimit un e-mail. Am fost acceptata. M-am apucat in semestrul al 2-lea din anul 3 sa strang informatiile necesare si sa o redactez. Au fost multe zile si nopti de munca, ore peste ore de cautari in toate bibliotecile posibile, ore peste ore petrecute facand traduceri din engleza, franceza ori chiar spaniola sau italiana.
Intotdeauna am fost persoana care acorda mult timp unui proiect in general, iar acum era vorba de cel mai important "proiect" din studentie.
Termenul limita de predare al lucrarii a fost undeva la sfarsit de iunie 2016. M-am incadrat aproape la limita. Intotdeauna cand reciteam lucrarea parca i-as fi mai adus o modificare, o imbunatatire.
Sustinerea a avut loc pe 21 iulie. Ar fi multe de zis aici dar ma voi rezuma la faptul ca cel mai important e sa ai noroc, sa fi placut de comisie si indiferent daca ai facut tu sau nu lucrarea, trebuie sa ai cultura generala si logica pentru a raspunde la intrebarile membrilor comisiei.
Si s-a dus. Cei 3 ani s-au scurs. De ce imi va fi cel mai dor? De colegi, de cursurile pe care nu le faceam si ne petreceam ora la cafenea cu gasca, de viata de camin, de cantina de la Moxa, de asociatiile studentesti, de cupoanele de tren, de reducerile care mi se aplicau fiindca eram studenta, de acei profesori care faceau niste glume la locul lor si cu care puteai vorbi deschis despre diverse, de zilele alea in care mergeam cu o ora mai devreme la facultate pentru ca aveam test/examen si trebuia sa prind loc strategic.
Insa cu siguranta nu imi va fi dor sa platesc alte si alte taxe ASE-ului, ori sa stau la n cozi pentru mai stiu si eu ce document, sa pierd timp asteptand un profesor care nu binevoieste sa ajunga si nu se deranjeaza sa anunte macar, sa am restanta la o materie in timp ce un coleg cu aceleasi raspunsuri are nota 8 sau 9 ori sa dau refresh de 100 de ori pe minut paginii personale sperand ca se va incarca si imi voi putea afla nota la examen.
Acesti 3 ani s-au terminat cu o festivitate de absolvire la care cu greu m-am abtinut sa nu plang si cu un bal minunat. A fost frumos, dar tot ce e frumos se termina repede. Ce mi-a placut cel mai mult din acesti 3 ani? Relatia pe care am avut-o cu anumiti colegi de grupa, de serie, de an, etc. Am reusit sa legam prietenii frumoasa si sper ca atunci cand ne vom reintalni peste ani sa ne amintim cu zambetul pe buze de tot ce am trait impreuna.
P.S. In caz ca va intrebati daca am dat sau nu la master, raspunsul este da, am aplicat la SNSPA la RIIE si am intrat la buget.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu