2 luni in Polonia

Salutare! :)

M-am hotarat sa scriu aceasta postare deoarece am cam lipsit din peisaj si mi s-au intamplat destule lucruri in timpul asta.
Imediat dupa ce am luat vacanta am hotarat sa plec. Am zis ca e timpul sa ma recreez dupa primul meu an de facultate. Timp de aproape 2 luni am locuit in Polonia. Cand am decis sa fac acest pas am considerat ca am nevoie de o schimbare. Voiam ceva nou, un taram nestrabatut de mine pana atunci. Si asa a fost. Am ajuns in orasul Szczecin, capitala voievodatului Pomerania de Vest/Occidentala. Situat in nord-vestul tarii, pe malurile raului Odra, la aproximativ 100 km de Marea Baltica si 152 km de Berlin (Germania), se poate mandri cu o istorie fascinanta datorita razboaielor purtate si amplasarii sale intre Germania si foste tari URSS.
Ce am facut atata timp? Am cunoscut, am invatat, am lucrat, am imbunatatit, am trait experiente frumoase.
Impreuna cu alti 9 voluntari din 5 tari europene am locuit intr-un camin studentesc. Am invatat sa punem totul in comun, sa impartim, sa ne ajutam, sa dam totul pentru a petrece timp de calitate.

Care au fost gandurile cu care am plecat? Va fi frig. Polonezii beau mult. Sunt persoane reci, inchise, dure, serioase, nu zambesc. Voi fi langa mare. Szczecin e un oras mic. Nici macar nu stiu sa ii pronunt numele. Cum poate un cuvand avea atatea consoane consecutive S..z..c..z..ecin?? Imi va fi greu cu limba poloneza pe care nu am abordat-o pana acum, dar speram sa semene cu limba rusa.

Care au fost primele impresii? Vremea nu a fost asa cum ma asteptam. Cel putin nu in primele saptamani. Era foarte cald. Da, polonezii beau mult, nu este doar un stereotip. Aici gasesti tot felul de bauturi, in special toate aromele posibile de vodka. Szczecin nu e chiar asa aproape de mare, iar locuitorii merg la lac atunci cand vor plaja. Arata la fel: au plaja cu nisip fin, lacul, terenuri de volei, etc., singura diferenta fiind ca trebuie sa platesti intrare, fiind cu mult mai putin ca intrarea la o piscina de fapt. M-am convins ca Szczecin nu este un oras mic. Poloneza este o limba grea, mai grea decat rusa, dar are cuvinte asemenatoare cu aceasta si chiar cu limba romana. Atentie!!! Polonezii nu prea au turisti si straini, iar ei nu prea vorbesc limba engleza. Doar cei mai tineri o cunosc. Dar, daca aveti cunostinte de limba rusa ori germana va veti descurca relativ usor. Au un transport in comun minunat. Mereu sunt in grafic si nu intarzie. Ba chiar ajung mai devreme uneori. Polonezii zambesc mereu, sunt calmi, se enerveaza foarte rar. Singurele persoane dezagreabile sunt soferii de autobuze/tramvaie, care se intampla sa iti inchida usa in nas atunci cand vad ca te grabesti, dar ei doar respecta graficul. Preturile sunt destul de bune in comparatie cu Romania. Zlotul polonez este doar cu putin mai mare decat leul romanesc, astfel incat avem aproximativ 4,16 zt = 1 eur = 4,40 RON.

Lucrand cu atatia copii polonezi si nu numai am inceput sa stiu ce le place, cum trebuie sa ma port cu ei, cum sa ma apropi de ei mai usor, cum sa ii fac fericiti.

Am lucrat cu spor si dragoste. Am facut ce imi place. Nu contau orele pe care le petreceam gandind activitati pentru zilele urmatoare, fiindca la sfarsitul acestora ii vedeam zambind si asta imi era de-ajuns. Am reusit sa aduc veselie pe chipul unor omuleti. Unii dintre ei aveau si probleme in familie, astfel incat aceste cateva ore pentru ei au fost o bucatica de rai.

Atunci cand terminam proiectul cu cate o grupa de copii treceam prin niste momente dificile, deoarece era foarte emotionanta situatia. Plangeau spunandu-ne ca au avut parte de cea mai frumoasa vara datorita noua. Automat mi-au cazut si mie niste lacrimi. Au fost lacrimi de fericire, pentru ca m-am simtit impacata. In acele momente am simtit ca scopul meu in Polonia, in acest proiect a fost atins.

Am socializat, m-am plimbat, am vizitat, am calatorit.
Am avut sansa de a petrece cateva zile in capitala Germaniei, Berlin. Am participat la cursuri de limba poloneza. Am invatat sa dansez Krakoviac.

De acum privesc cu alti ochi Polonia si polonezii, iar cand aud ceva ce are legatura cu ei tresar si zambesc usor.

In doar doua luni m-am imbogatit extrem de mult spiritual si m-am relaxat mai bine decat as fi facut-o intr-o simpla vacanta. Am creat prietenii de-o viata si m-am intors acasa melancolica fiindca s-a terminat. A fost o experienta grozava pe care as recomanda-o oricui.