Toata viata de elev traiesti cu spaima bacului. Acest examen al "maturitatii" reprezinta poarta noastra catre invatamantul superior. Contine toata materia acumulata in timpul liceului, dar baza se afla in scoala generala.
Eu cred ca poarta un nume mult prea mare pentru ceea ce este de fapt. Este important, adevarat. Dar se dramatizeaza mult prea mult pe seama acestui subiect. Nu este un examen greu. Atata timp cat inveti, te pregatesti, nu ai cum sa nu-l iei. Ba dimpotriva, este usor sa ai o medie onorabila chiar.
Este ciudat cum ne concentram din toate puterile pentru acest examen.. Nopti nedormite, stres, irascibilitate, speranta, nervozitate. Extrem de multa materie. Inveti. Esti pregatit, dar ti-e teama. Stii ca trebuie sa iei nota mare si nu-ti permiti sa gresesti.
Asadar, te duci la examen cu o ora inainte, asa cum prevede legea. Iti lasi geanta in camera de bagaje si te asezi in banca. Mai ai 50 de minute. Te uiti pe pereti. Te napadesc tot felul de ganduri legate de liceu, viitorul tau, alaturi de informatii din materia de bac. A trecut timpul si subiectele se pare ca intarzie. Pulsul creste, emotiile la fel. Cand plicul cu subiecte apare iti simti mainile transpirate. Tragi aer adand in piept si-ti faci curaj sa te uiti peste subiecte.
Dupa proba, te intrebi pentru ce ai invatat asa de mult. Toate informatiile acumulate raman indosariate in sertarele mintii pentru cultura noastra generala. S-a terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu